rolul sarurilor in alimentatia porumbeilor

Sarurile minerale ajuta la marirea rezistentei si fortei porumbelului, prelungirea „formei” si sunt de o importanta capitala in lumea columbofila.
Fiecare element celular al porumbelului poseda o mineralizare proprie.
Printre principalele saruri ce participa la construirea scheletului este cazul de a cita în primul rand clorura de sodiu (sarea de bucatarie), fosfatii de calciu, magneziu, sulful, sodiul, fosforul, fierul, potasiu, carbonatii alcalini, siliciu, etc.

Sulful si fosforul fac parte din molecula albuminoida si din elementele pur minerale sub forma de sulfat si fosfati.
Carbonatii alcalini se gasesc în toate tesuturile, porumbeii le asimileaza din cereale si apa si se produc de asemenea si în organism prin oxidarea sarurilor în acizi organici ca citratii, tartratii si malatii.
Siliciul. Se întalneste în toate partile osoase, pene, epiderma, sange, etc.
El este furnizat tot de cereale si apa, precum si din prundis (nisipul de rau).
Aceasta explica faptul pentru care porumbeii prefera nisipul, care usureaza, nu numai digestia, dar care ajuta la recuperarea pierderilor suferite.
Potasiul. Porumbeii tineri, in curs de crestere au nevoie de el si in mare masura, sarurile de potasiu aduc mari servicii impotriva deranjamentelor de stomac, manifestarilor artritismului, etc.
Lamaile si mai ales carbunele de lemn contin mult potasiu.
Sulful. Pana pentru a se forma are nevoie de mare cantitate de sulf.
Ea se gaseste în salata, seminte de floarea soarelui, grau.
Sulful este laxativ, expectorant si ajuta mult în cazurile de difterie, artrita si în toate afectiunile epidermice.
El poate fi administrat în pietris, sau alta compozitie asemanatoare.
Printre principalele elemente ce intra în compozitia oaselor penelor si oualelor, mai sunt calciul si acidul fosforic.
Sarurile de calciu ajuta la compozitia oaselor, formarea penelor si oualelor, diferitelor combinatii din tesuturile musculare, nervilor si globulelor sanguine.
In concursuri porumbeii pierd o mare cantitate de fosfat de calciu, care trebuie inlocuit, inlocuirea se face prin glicero-fosfatul de calciu, care este asimilabil si are o actiune favorabila asupra porumbeilor.
De retinut este faptul ca pana contine 85% materii azotate si fosfatate in timp ce oul nu contine decat 12%.
100 g pene contin tot atatea materii azotate si fosfatate cat 600 g oua.
Oasele si penele datoreaza deci marea lor soliditate fosfatului de calciu, care combate slabiciunea osoasa, diareea, anemiile, naparlirea defectuoasa tulburari în digestie, pierderea fortelor.
Porumbelul trebuie sa aiba zilnic ratie de fosfat de calciu, care il procura din alimente bogate in aceste saruri minerale (ovaz, grau, secara, etc).
Ca si glicero-fosfatul de calciu, rolul glicero-fosfatului de magneziu, sodiu si potasiu este primordial in dezvoltarea organismului.
Lipsa lor se resimte in sanatatea porumbeilor.
Fierul este prototipul; medicamentului tonic si reconstituant prin excelenta.
El este intalnit in carnea musculara, nervi, cartilagii, albumina oului, epiderma si in special în penele porumbeilor.
El ajuta la reconstituirea hemoglobinei.
Porumbeii iau fierul din cereale (secara, orz, ovaz, grau, etc) si prin apa.
Daca porumbeii sunt intr-o stare de molesala, anemici, cu o naparlire rea, daca caronculele sunt decolorate, daca gatul este palid galbui, daca organismul este fara forta, se datoreaza faptului ca sangelui ii lipseste fierul.